Venetia într-un zâmbet

Veneția e un spectacol, o bucurie multicoloră pentru priviri. Am fost pentru prima oară aici așa că știam doar câte ceva din ce am auzit de pe la alții și am văzut în poze. Dar nu ne-am așteptat să fie… o insulă sau mai degrabă… multe insule mici. Veneția în sine este foarte mică. Trebuie să treci peste ceva de genul unui pod/drum luuuung. Autostrada cu patru benzi te duce acolo și dintr-o dată pur și simplu… se sfârșește. Am fost șocați. La 200 de metri după ce începe Veneția, se termină toate drumurile. Am crezut că e pentru că nu cunoaștem noi locurile, dar ne-am dat seama într-un final că Veneția este un oraș exclusiv pietonal. Dăăăă!

Și dacă vrei să ajungi undeva iei un taxi, adică o barcă-taxi. Totul este plin de viață în Veneția. De la gondolele care plutesc pe ”străzile” Veneției, până la aleile strâmte cu clădiri înalte colțuroase, la rufele care atârnă la balcon și restaurantele drăguțe cu mariachi romantici care cântă sub clar de lună. Te duce cu gândul la timpurile când lucrurile erau mai simple, când oamenii mergeau în loc să zboare, strigau de la un balcon la altul în loc să folosească telefoane mobile și vâsleau să ajungă la muncă.

Am dansat peste tot. La propriu, aproape. Am mers pur și simplu și am dansat oriunde simțeam. Oamenii se uitau la noi cum ne distram, iar câțiva dintre ei ni s-au alăturat sau ne-au făcut cu mâna, ne-au zâmbit și s-au distrat alături de noi. Deși căldura era năucitoare și nu făceai un pas fără să transpiri, am reușit să facem niște poze foarte faine cu locurile de acolo. Puteți vedea câteva din ele chiar aici mai jos